Vitoria Lipan este personajul principal din romanul Baltagul scris de Mihail Sadoveanu.
Caracterizare directă
Zbuciumul lăuntric al personajului Vitoria este surprins direct de către naratorul omniscient sau prin intermediul monologului interior de către eroina însăși: „N-am să mai am hodină cum n-are părâul Tarcăului, până ce l-oi găsi pe Nichifor Lipan.”
Această afirmație subliniază determinarea ei absolută în căutarea soțului dispărut, similară cu neîncetata mișcare a unui pârâu.
Vitoria este prezentată ca fiind dispusă să își sacrifice propria viață din cauza iubirii adevărate față de Nechifor: „Abia acum înțelegea că dragostea ei se păstrase ca-n tinerețe.”.
Eroina este hotărâtă să descopere adevărul și să ducă la bun sfârșit datina creștină fără a-și arăta vreo clipă slăbiciunea. Singurul moment în care durerea iese la suprafață este la vederea osemintelor din râpă, când un strigăt mistuitor izbucnește.
Pe tot parcursul romanului, Vitoria dă dovadă de calități surprinzătoare ce reies din caracterizarea directă făcută de alte personaje.
Vitoria este astfel caracterizată de o inteligență nativă bazată pe o logică riguroasă, de abilitatea de intuiție a psihologiei celor din jur („Mama asta trebuie să fie fermecătoare; cunoaște gândul omului”), de harul de a vorbi („iscusită la vorbă”), de capacitatea de adaptare la împrejurări și modul de a anticipa gândirea celui cu care vorbește.
Caracterizare indirectă
Acțiunile și comportamentul Vitoriei subliniază tenacitatea, diplomația, abilitatea și capacitatea de disimulare care contribuie la aflarea adevărului.
Alte modalități indirecte de caracterizare a personajului Vitoria sunt: limbajul – graiul muntenilor este încărcat de tonalități diverse precum limbajul Vitoriei, când naiv sau ironic, când aforistic sau aluziv, când aspru sau mieros, apoi gestul semnificativ și observarea relațiilor cu celelalte personaje.
Portret fizic
Caracterul arhetipal al eroinei este sugerat de portretul fizic realizat din perspectiva naratorului.
Trăsăturile fizice nu o individualizează pe Vitoria ca personaj, însă lumina care izvorăște din forul ei interior exprimă inteligentă vie și forța ei interioară.
Printr-un detaliu semnificativ legat de privirea ei care era „dusă departe”, naratorul surprinde neliniștea și zbuciumul interior ce se accentuează pe parcurs ce vremea trece fără vreo veste de la soțul său, Nechifor.
Așadar, portretul fizic pune în evidență o frumusețe sobră, austeră și spiritualizată, definind inteligența ca trăsătură de caracter.
Portret moral
Mai multe ipostaze sunt surprinse pentru a alcătui portretul moral al eroinei. Vitoria reprezintă tipul femeii de la munte definită prin firea energică, dârză și hotărâtă, prin hărnicia și priceperea cu care are grijă de gospodărie sau face negoț, prin credința neabătută în Dumnezeu și în tradiție.
Vitoria apără, de asemenea, rânduielile vechi după care comunitatea arhaică a oierilor se conduce. Ea citește semnele naturii și pe cele trimise de divinitate pentru a-i lumina calea spre adevăr. Înainte de a porni pe urmele lui Nechifor Lipan, Vitoria se oprește la mănăstirea Bistrița, unde face danie și se închină la icoana Sfintei Ana.
Ea se purifică atât spiritual, cât și fizic prin post și rugăciune, dar și prin spovedanie și împărtășanie. Apoi, se succed pregătirile gospodărești, care o surprind pe eroină cu simț practic, abilitate și fermitate.
Ipostaza de soție o surprinde pe Vitoria ca un model de iubire și devotament, dar și de statornicie și sensibilitate. Sentimentul de dragoste pentru Nechifor este nespus de puternic, încât el este mereu prezent în gândul și în visul ei.
Visul premonitoriu legat de cele întâmplate cu Nechifor stârnește neliniște în sufletul eroinei, sentiment care se amplifică culminând cu o teamă devastatoare.
Aprofundează: