Baltagul – rezumat

Baltagul” este un roman ce aparține genului epic.

Această operă a fost scrisă de Mihail Sadoveanu și publicată ulterior în anul 1930.

baltagul rezumat

Baltagul – rezumat pe scurt

Inspirându-se din balada „Miorița”, Sadoveanu plasează la baza romanului său povestea celor trei ciobani, începând narativul cu două versuri simbolice din baladă.

Romanul urmărește destinul tragic al oierului Nechifor Lipan, dispărut în urma unei călătorii la Dorna pentru achiziționarea de oi, un eveniment care încalcă normele morale ale societății.

Vitoria Lipan, soția sa, începe să bănuiască ceva nefiresc în absența prelungită a soțului și, cuprinsă de neliniști, decide să acționeze.

Personajul Vitoria Lipan

Ea, dotată cu o înțelepciune profundă, solicită inițial sfatul părintelui Dănilă, și apoi, în disperare, apelează la vrăjitoarea satului, baba Maranda.

Cu toate acestea, presimțirile și visele sumbre despre soarta soțului ei o determină să pornească în căutarea lui. În pregătirea călătoriei, Vitoria îl aduce acasă pe fiul său, Gheorghiță, pentru a-i fi alături, iar pe fiica lor, Minodora, o trimite la mănăstire.

De asemenea, ea notifică autoritățile locale despre dispariția soțului.

Gheorghiță, inițial mai interesat de distracții decât de căutarea tatălui său, își exprimă reticența: „Răspunse el mâhnit în sine; căci nu se mai putea bucura de hora de a doua zi”. Cu toate acestea, respectând educația tradițională primită, acceptă cu o anumită teamă să o însoțească pe mama sa: „M-oi duce dacă spui”.

În ciuda greutăților impuse de asprimea iernii, Vitoria și Gheorghiță nu renunță la căutarea lui Nechifor, urmând traseul pe care acesta l-a parcurs.

Traseul îi poartă prin locuri precum Bicaz, Călugăreni, Fărcașa, Vatra Dornei, Borca și Sabasa. În călătoria lor, se intersectează cu evenimente comunitare semnificative, cum ar fi un botez și o nuntă, la care Vitoria alege să participe, demonstrând o forță de caracter remarcabilă în ciuda îngrijorărilor sale.

Analizând meticulos informațiile adunate, Vitoria descoperă că doi oieri l-au însoțit pe Nechifor și au cumpărat o parte din turma de oi, ceea ce înseamnă că acesta nu a ajuns niciodată în Sabasa.

Perseverența lor duce la descoperirea resturilor lui Nechifor într-o prăpastie de către Lupu, câinele său.

Acest moment inițiatic pentru Gheorghiță este profund marcat de găsirea osemintelor tatălui său și de obligația de a rămâne acolo, conform dorințelor mamei sale: „Bine, mămucă, suspină flăcăul. Oi sta aici, după cum îmi poruncești”. Acest episod îl transformă, pregătindu-l să se confrunte cu criminalii.

În urma acestor evenimente, Vitoria organizează priveghiul soțului său, cu sprijinul cârciumarului și al soției acestuia. Chiar dacă este copleșită de durere, ea nu se odihnește până nu dezvăluie făptașii crimei.

După înmormântare, în timpul praznicului, Gheorghiță își asumă rolul de a face dreptate, punând în scenă un plan meticulos. Narrând experiențele soțului ei ca și cum ar fi fost martoră, Vitoria îi sperie pe ucigașii lui Nechifor, Ilie Cuțui și Calistrat Bogza, forțându-i să mărturisească crima.

Acest moment îi conferă lui Gheorghiță puterea morală de a înfrunta răufăcătorii: „Apoi îl lovi scurt cu muchea baltagului, în frunte. Calistrat Bogza șovăi”.

Romanul se încheie cu realizarea justiției de către Gheorghiță: Calistrat Bogza moare, iar Ilie Cuțui este arestat. Acest final relevă adevărul și începutul unei noi etape pentru familia Lipan.

Vitoria își propune să recupereze turma și să o aducă pe Minodora la mormântul tatălui ei. Gheorghiță, depășind conflictul și transformându-se din adolescent în adult, devine pilonul familiei, marcând astfel romanul ca un bildungsroman.

În concluzie, personajele din „Baltagul” reflectă nu doar aderența autorului la tradiționalism, dar și predilecția sa pentru personaje autentice, extrase din realitatea cotidiană.

Opera impresionează prin apărarea valorilor tradiționale și construcția unor personaje cu un spirit justițiar, subliniind astfel complexitatea problemei țăranului român.

Baltagul – rezumat pe capitole

Capitolul 1

În acest capitol, descoperim absența lui Nechifor Lipan din poveste. El plecase în Dorna pentru a cumpăra oi, dar nu se mai întorsese acasă.

Preocuparea soției sale, Vitoria, este evidentă, iar absența lui Nechifor devine un mister ce planează asupra narațiunii.

Capitolul 2

Aici, un incident aparent banal capătă semnificații adânci. Cântatul unui cocoș cu fața spre exteriorul casei este interpretat de Vitoria ca un semn rău, o prevestire a necazurilor ce urmează să vină.

Capitolul 3

Vitoria are un vis premonitoriu despre soțul ei, Nechifor, ce intensifică temerile ei.

Îl visează călare, întorcându-se cu spatele la ea și îndreptându-se către un apus misterios. Această viziune o împinge să caute înțelepciunea spirituală pentru a înțelege semnificațiile visului ei.

Capitolul 4

În căutarea răspunsurilor, Vitoria cere sfaturi de la preot și de la o ghicitoare. Ambele întâlniri, precum și sfaturile bătrânelor din sat, îi sugerează că Nechifor ar putea avea o aventură cu o altă femeie, motiv pentru care nu s-a întors acasă. Aceste suspiciuni aduc un nou strat de complexitate în poveste.

Capitolul 5

Contrar zvonurilor și suspiciunilor, Vitoria rămâne fermă în credința ei în Nechifor. Ea demonstrează o tărie de caracter remarcabilă, refuzând să fie influențată de bârfele sătenilor.

Decizia ei de a porni în căutarea adevărului alături de fiul ei, Gheorghiță, marchează începutul unei noi etape a călătoriei lor. Ajunși la mănăstirea Bistrița, sunt îndrumați să continue căutările spre Piatra, un pas mai aproape de descoperirea soartei lui Nechifor.

Capitolul 6

Acest capitol se concentrează pe interacțiunea dintre Vitoria și autoritățile din Piatra. Neîncrezătoare în eficiența ajutorului oficial, ea optează pentru o abordare mai personală și practică.

Vitoria îl convinge pe fierar să-i construiască un baltag și o trimite pe Minodora, fiica ei, la mănăstirea Văratec, la sora sa Melania, pentru siguranța ei.

Capitolul 7

Vitoria și Gheorghiță, alături de domnul David, pleacă într-o călătorie plină de speranță și determinare. Ei fac primul popas la Gura Bicazului, unde află că Nechifor nu mai fusese văzut de la venirea toamnei. Această informație adâncește misterul și intensifică dorința de a afla adevărul.

Capitolul 8

Călătoria continuă spre Călugăreni, unde grupul poposește la hanul lui domnul David. Această etapă a călătoriei reprezintă o pauză în căutarea lor frenetică, oferindu-le un moment de respiro și timp pentru a-și strânge gândurile și a-și planifica următorii pași.

Capitolul 9

Capitolul urmărește călătoria către Farcașa, în județul Neamț. Aici, întâlnesc subprefectul Anastasie Balmez și se cazează la moș Pricop, un fierar care îi cunoscuse pe Nechifor și pe caii săi.

Pricop îl descrie pe Nechifor ca fiind un om „vrednic”, adăugând un strat de respect și admirație în portretul lui Nechifor.

Capitolul 10

Ultimul capitol al acestei secțiuni ne poartă călătorii către Borca. Aici, Vitoria și Gheorghiță participă la o cumetrie, o sărbătoare tradițională, care le oferă o viziune asupra vieții comunității locale.

Călătoria lor continuă spre Cruci, unde sunt martori la o nuntă, iar mai apoi ajung în Dorna. Aici află că Nechifor cumpărase trei sute de oi și plecase împreună cu Gheorghe Aadamachi și Vasile Ursachi.

Acest indiciu le reînnoiește speranța și hotărârea de a afla adevărul, determinându-i să continue călătoria spre Neagra, unde speră să găsească mai multe răspunsuri.

Capitolul 11

Aici, ni se dezvăluie detalii cruciale despre dispariția lui Nechifor. Crâșmarul Dumitru Macovei îi oferă Vitoriei informații despre trei oieri care au poposit la hanul său.

Descrierea detaliată a acestora, inclusiv a calului negru și a caracteristicilor fizice ale oierilor, aduce lumină asupra evenimentelor și crește suspansul căutării.

Capitolul 12

Vitoria, cu viclenia și inteligența ei, aranjează o întâlnire cu cei doi oieri la primărie, în încercarea de a afla soarta soțului ei. Întrebările ei subtile și promisiunea că va reveni după mai multe informații sunt tactici ale unei femei determinate să afle adevărul. Regăsirea câinelui familiei, Lupu, care își recunoaște stăpâna, adaugă un element emoțional puternic în poveste.

Capitolul 13

În acest capitol, aflăm cum Vitoria se întoarce la Borca pentru a întreba despre Nechifor. Aflând că nu fusese văzut întorcându-se, ea și Gheorghiță, împreună cu Lupu, se reîntorc în Suha.

La poalele unei râpe, comportamentul neliniștit al lui Lupu indică locul unde Vitoria își va găsi soțul. Descoperirea macabră a rămășițelor lui Nechifor este un moment de cotitură în poveste, confirmând temerile ei cele mai profunde.

Capitolul 14

Cu o determinare rece, Vitoria lasă pe Gheorghiță să vegheze corpul lui Nechifor și pleacă spre Sabasa pentru a înfăptui dreptatea.

Revenind la prăpastie însoțită de autorități, ea asigură demnitatea ritualurilor funerare, insistând pe necesitatea unui martor și a unei dovezi împotriva celor doi oieri suspectați de crimă.

Capitolul 15

Înmormântarea lui Nechifor, realizată conform tradițiilor, adună comunitatea și îi include pe cei doi oieri, Bogza și Cuțui. Prezența lor tulburată la funeralii amplifică tensiunea, pregătind scena pentru dezvăluirea uluitoare din capitolul final.

Capitolul 16

Acest capitol culminează cu dezvăluirea adevărului și pedepsirea celor vinovați. Vitoria, cu o analiză precisă, demască pe Bogza și Cuțui ca fiind ucigașii lui Nechifor.

Mărturisirea lui Cuțui și agresivitatea lui Bogza duc la un final dramatic, în care Gheorghiță, cu baltagul în mână, își apără mama și onoarea tatălui său.

Lupu, câinele familiei, joacă și el un rol crucial în acest act final de justiție. Vitoria, cu inima grea, se gândește la viitorul familiei ei, hotărând să protejeze viitorul Minodorei.

În concluzie, ultimele capitole ale romanului „Baltagul” aduc în prim-plan temele loialității, dreptății și sacrificiului. Vitoria, ca un personaj central puternic, demonstrează o voință neînfrântă în căutarea adevărului și în îndeplinirea datoriilor sale familiale.

Romanul se încheie cu o notă de triumf amar al dreptății, în contextul unei tragedii personale profunde.

Citește și: Baltagul – Comentariu Bac

error: