Ela este un personaj secundar feminin din romanul „Ultima noaptea de dragoste, întâia noapte de război„. Aceasta este soția personajului principal, Ștefan Gheorghidiu.
În continuarea acestui articol vom caracteriza personajul Ela în mod detaliat.
Caracterizare directă
Ela este caracterizată în mod direct prin intermediul opiniilor exprimate de personaje distincte.
Este „cea mai frumoasă studentă”, apreciere venită din partea lui Ștefan, soțul ei, care recunoaște că a fost motivat de orgoliu atunci când a decis să se căsătorească cu ea.
Ela nu este doar un simbol al frumuseții, ci devine și un etalon al așteptărilor nerealiste ale lui Ștefan, care și-ar fi dorit ca ea să fie perfectă și să se conformeze idealului său.
Deși nu se comportă mereu conform așteptărilor lui, faptul că este „nu ești chiar așa de proastă” evidențiază un ton ironic în aprecierea lui Ștefan despre capacitatea ei intelectuală, în contextul discuțiilor lor despre filosofie.
Anișoara, verișoara lui Ștefan, adaugă la caracterizarea directă a Elei, numind-o „încântătoare” și „ce drăguță”, descrieri ce reflectă admirația pe care o stârnește în cercul social din Bucureștiul interbelic.
Acest tip de caracterizare subliniază cum Ela este percepută în mod favorabil de alte personaje, ceea ce o ajută să se integreze și să fie acceptată în societate.
Caracterizare indirectă
Caracterizarea indirectă a Elei este realizată prin intermediul percepțiilor și reacțiilor lui Ștefan, care atribuie diverse calități sau defecte Elei pe baza comportamentului ei.
Inițial, Ela este văzută ca inocentă și dedicată – „numai ca să fim împreună”, ea participa la cursurile de matematici, deși „avea oroare de matematici”. Aceasta descriere subliniază dorința ei de a-l susține pe Ștefan, chiar și în activități care nu îi făceau plăcere.
Pe măsură ce relația lor se deteriorează, Ștefan începe să observe și să interpreteze comportamentul Elei într-o manieră negativă. Ela este caracterizată ca fiind superficială și infidelă, cu indicii că „mă înșală” și „se lăsa sprijinită toată de el”.
Aceste descrieri sunt întărite de comportamentul ei în timpul călătoriei la Odobești, unde „n-a trăit decât prezența lui [Grigoriade]”, sugerând o fascinație pentru altcineva, în detrimentul lui Ștefan.
Această schimbare în percepția lui Ștefan indică o evoluție a relației lor, de la iubire și admirație la bănuială și dezamăgire, demonstrând complexitatea și ambiguitatea caracterizării indirecte a Elei.
Portret fizic
Portretul fizic al Elei este remarcat încă de la începutul romanului ca fiind unul dintre atributele sale definitorii.
Frumusețea ei este descriptivă și detaliată, evidențiindu-se „ochii mari, albaștri, vii ca niște întrebări de cleștar”.
Această descriere nu doar că subliniază farmecul vizual, dar sugerează și o curiozitate și intensitate a privirii, care captează atenția celorlalți.
Ștefan, în mod particular, este captivat de aceste trăsături, considerând că frumusețea Elei a fost unul dintre principalele motive pentru care s-a căsătorit cu ea, și accentuând „orgoliul” său în a fi iubit de o femeie atât de atractivă.
Detaliile fizice sunt descrise cu pasiune, „dinții albi, dintre care doi din față, de sub buza roșie de sus, puțin mai lați, ca două minuscule petale, de floare de cireș”, conferindu-i un aspect aproape idilic.
Aceste detalii sugerează nu doar frumusețea sa, ci și o anumită doză de delicatețe și fragilitate, caracteristici apreciate de Ștefan în mod special.
De asemenea, descrierea fizică a Elei este completată de „neastâmpărul trupului tânăr” care reflectă vitalitatea și energia sa, conferindu-i un aer juvenil și atrăgător.
Portret moral
Portretul moral al Elei este complex și plin de nuanțe, ceea ce reflectă ambiguitatea percepției lui Ștefan asupra caracterului său. Inițial, Ela este prezentată ca o femeie cu „neistovita bunătate” – o „continuă sursă de uimire” pentru Ștefan, care o admira pentru generozitatea și altruismul ei.
Faptele ei, cum ar fi ajutorul acordat mătușii sale sau îngrijirea unei colege bolnave, sunt dovezi ale unei „abnegații fără margini” și reflectă o latură profundă și afectivă a caracterului său.
Cu toate acestea, pe măsură ce romanul progresează și relația dintre Ela și Ștefan se complică, portretul moral al Elei începe să se schimbe.
Ștefan își exprimă dezamăgirea că Ela nu rămâne mereu „feminină” și pasivă, ci intervine „energic” în discuții, ceea ce îl face să se simtă nesigur și nemulțumit. Aceste observații subliniază tensiunea dintre idealul lui de femeie și realitatea comportamentului Elei, care nu se conforma întotdeauna așteptărilor sau dorințelor lui.
Astfel, portretul moral al Elei este unul fluctuant, care variază în funcție de percepțiile și stările lui Ștefan.
Este evident că, în ciuda trăsăturilor sale morale inițial pozitive, complexitatea relației cu Ștefan aduce la suprafață și aspecte mai puțin idealizate ale caracterului său, demonstrând că moralitatea unui personaj poate fi percepută în multiple moduri, în funcție de context și de evoluția relațiilor interpersonale.
Citește și:
Lasă un răspuns