Relația dintre Ștefan Gheorghidiu și Ela în romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” al lui Camil Petrescu devine o alegorie a aspirației umane către o iubire absolută și ideală, contrapunctată de neîmplinirile și dezamăgirile inevitabile ale realității.
Începutul relației lor este descris cu o aură de idealism pur, unde dragostea pare să transcenda banalitățile vieții cotidiene. Ștefan o percepe pe Ela nu doar ca pe o iubire, ci ca pe un ideal de viață, o „monadă a iubirii”, o entitate perfectă și unică ce reflectă și completează propria sa esență.
Această viziune începe să se clatine treptat, pe măsură ce realitățile vieții își fac simțită prezența. Moștenirea primită de Ștefan de la unchiul Tache aduce cu ea nu doar beneficii materiale, ci și provocări morale și etice, testând soliditatea și puritatea relației lor.
Ela, care până atunci părea a fi aliatul perfect în viziunea idealistă a lui Ștefan, începe să se implice în disputa pentru moștenire, arătându-se dispusă să manipuleze și să exploateze situația pentru beneficii personale. Această schimbare îl dezamăgește profund pe Ștefan și semnalează o fisură în percepția sa despre Ela.
Pe măsură ce romanul avansează, această fisură se adâncește într-un abis. Gelozia și neîncrederea încep să macine temeliile relației lor. Scenele de gelozie, precum cea de la Odobești, unde Ștefan observă interacțiunile dintre Ela și domnul G., devin tot mai frecvente și mai intense. Acestea culminează în momente de luciditate dureroasă pentru Ștefan, care își vede iubirea idealizată transformându-se într-o sursă de suferință și alienare.
Când Ștefan se întoarce de pe front, el vede că iubirea lor nu mai poate fi salvată. Războiul, cu toate ororile și revelațiile sale, a servit ca un catalizator pentru reevaluarea valorilor și a sentimentelor sale.
Ela, care odinioară i se părea a fi un ideal de frumusețe și virtute, acum apare ca o femeie schimbată, preocupată de superficialități și străină de valorile pe care Ștefan le prețuiește atât de mult. Acest decalaj între realitate și ideal devine insurmontabil.
În acest context, decizia lui Ștefan de a se distanța de Ela este prezentată nu doar ca o ruptură sentimentală, ci ca o eliberare filosofică de iluziile care i-au orbit judecata.
Prin această desprindere, Ștefan își recâștigă autonomia de gândire și capacitatea de a se confrunta cu realitatea fără intermedierea unui ideal nerealist. În cele din urmă, Ștefan își asumă o perspectivă mai matură și pragmatică asupra vieții, învățând că idealurile absolute pot conduce la deziluzii profunde.
Citește și:
Lasă un răspuns