„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu este un roman interbelic, subiectiv și psihologic care explorează viața personajului principal, Ștefan Gheorghidiu, în timpul Primului Război Mondial.1
Rezumat scurt
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război – rezumat scurt
În povestea cărții, acțiunea începe în primăvara anului 1916, în timpul pregătirilor pentru război.
Ștefan Gheorghidiu este un tânăr locotenent rezervist care ajută la pregătirea războiului pe Valea Prahovei și în Dâmbovicioara.
Însă, în timpul unei discuții în popotă cu camarazii săi, apare subiectul căsătoriei și al fidelității în căsnicie.
Opiniile diferite ale ofițerilor, căpitanul Dimiu și căpitanul Corabu, provoacă o dezbatere intensă.
Stefan se simte dezamăgit și frustrat de relația sa cu soția Ela și de incapacitatea celorlalți să înțeleagă complexitatea dragostei și căsniciei.
În continuare, romanul dezvăluie amintirile lui Stefan despre povestea sa de dragoste cu Ela.
În ciuda sărăciei lor, cei doi trăiesc o frumoasă poveste de dragoste până când Stefan primește o moștenire.
El încearcă să se implice în afaceri împreună cu unchiul său, dar descoperă că nu se potrivește cu acest stil de viață și se retrage.
Relația lor se deteriorează treptat, iar gelozia și neînțelegerile îi despart. Stefan începe să flirteze cu o altă femeie, iar relația lor devine tot mai tensionată și conflictuală.
Pe măsură ce romanul avansează, războiul devine o componentă centrală a poveștii.
Stefan se confruntă cu grozăviile și dezorganizarea războiului, descriind frigul, foamea, frica și întunericul care îl însoțesc în luptă.
În timpul acestor experiențe traumatizante, el începe să se întrebe despre sensul dragostei și al vieții în general.
În ultimele capitole ale cărții, Stefan și Ela se reunesc pentru o noapte de dragoste intensă înainte ca el să plece pe front. Cu toate acestea, relația lor este marcată de tensiune și amărăciune.
Stefan încearcă să obțină permisiunea de a fi lângă Ela, dar întâlnirea lor se termină cu o discuție dureroasă și cu despărțirea lor.
Romanul explorează teme profunde precum dragostea, infidelitatea, deziluzia și impactul războiului asupra relațiilor și individului.
Prin intermediul personajului principal, Camil Petrescu explorează subtilitățile și complexitățile vieții și ale emoțiilor umane într-un context marcat de război și confuzie.
Citește și: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război COMENTARIU BAC
Rezumat detaliat
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război – rezumat detaliat
Într-o lume zguduită de război și schimbare, romanul „Ultima noapte de dragoste” își deschide cortina într-un cadru neașteptat, acolo unde uniformele militare și discuțiile despre onoare și justiție își găsesc locul la popotă.
În acest decor aparent banal, căpitanul și comandantul se lasă purtați în discuții despre o temă cât se poate de sensibilă: soarta unui soț achitat după ce și-a omorât soția infidelă.
Discuția este brusc întreruptă de sublocotenentul Gheorghidiu, care, dezgustat de superficialitatea și vulgaritatea subiectului, părăsește încăperea într-un gest de protest mut, dar elocvent.
Această scenă servește drept preludiu la povestea lui Ștefan Gheorghidiu, un tânăr student la filosofie, care trăiește o viață modestă alături de soția sa, Ela, o studentă pasionată de literatură.
Ceea ce pare a fi un idil modest și fericit este brusc schimbat de moartea unui unchi bogat, care îi lasă lui Ștefan o moștenire substanțială. Acest eveniment declanșează o serie de întâmplări nefericite, incluzând litigii familiale și calomnii, pe care protagonistul le privește cu un calm stoic, spre mirarea și admirația soției sale.
Urmărind sfaturile unui alt unchi, Nae Gheorghidiu, Ștefan investește într-o fabrică metalurgică, o decizie care se dovedește a fi aproape dezastruoasă.
Întors la viața academică, Ștefan impresionează prin erudiția sa, dar succesul și bogăția atrag schimbări neașteptate în comportamentul Elai, care devine tot mai atrasă de frivoliți. Suspiciunile de infidelitate încep să-l macine pe Ștefan, în special după o excursie la Odobești, unde convingerea că soția sa îl înșală devine aproape o obsesie.
Confruntarea dintre cei doi soți se intensifică, culminând cu o petrecere la care Ștefan încearcă să o facă geloasă pe Ela prin flirte cu o altă femeie.
Ironia soartei face ca Ela să pară indiferentă, provocând și mai multă tensiune. Într-un final, Ștefan aduce acasă o femeie necunoscută, un gest extrem care declanșează plecarea Elai.
Deși urmează o scurtă reconciliere, descoperirea că Ela este însărcinată și decizia ei de a avorta marchează sfârșitul definitiv al relației lor. Separarea lor este definitivă când Ștefan se întoarce acasă pentru a găsi locuința pustie, un simbol al singurătății și disperării sale.
În zilele ce urmează, Ștefan este copleșit de remușcări și obsesia pentru Ela, care îl macină. Încercările de a o uita eșuează lamentabil, iar o scrisoare neașteptată îl aruncă într-un vârtej de emoții contradictorii.
Întâlnirea cu Ela la Câmpulung reînvie speranțele, dar cererea ei de a-i transfera o parte din avere îl convinge de finalul definitiv al relației lor.
Într-o ultimă încercare disperată de a-și regăsi pacea, Ștefan plănuiește o răzbunare extremă, dar întâlnirea cu colonelul său îl readuce la realitate. Aflând despre prezența presupusului amant al Elei în oraș, Ștefan renunță la planurile sale de răzbunare, acceptând, în cele din urmă, că drumurile lor se despart definitiv.
„Ultima noapte de dragoste” nu este doar povestea unei relații eșuate, ci și un portret al societății românești de la începutul secolului XX, marcată de schimbări sociale, economice și morale.
Este o explorare a naturii umane, a orgoliului, iubirii, trădării și a căutării sinelui într-un context istoric și social tumultuos. În cele din urmă, romanul lasă cititorul cu întrebarea dacă iubirea adevărată poate supraviețui într-o lume plină de încercări și schimbări.
În tumultul războiului, viața sublocotenentului Gheorghidiu ia o turnură dramatică, reflectând haosul și absurditatea conflictului ce zguduie lumea din temelii. Mobilizarea sa și a batalionului marchează începutul unei călătorii în care realitățile crude ale războiului se împletesc cu luptele sale interioare, conturând un portret complex al omului prins între datorie și căutarea sensului personal.
Conflictul de la Măgura devine scena unui episod halucinant, în care Gheorghidiu este confundat cu inamicul și luat prizonier de propriii săi oameni, un simbol puternic al confuziei și dezorganizării ce domină pe front. Această experiență, pe cât de absurdă, pe atât de revelatoare, îl determină pe Gheorghidiu să reflecteze la distanța enormă care s-a creat între el și drama personală cu Ela, evidențiind cum bogăția neașteptată a adus cu sine izolarea și trădarea.
În mijlocul războiului, Gheorghidiu își continuă călătoria interioară, întâlnind figuri marcante, cum ar fi copiii țigani hoți și fetele acuzate pe nedrept de spionaj, care se dovedesc a fi eroine naționale. Aceste întâmplări îi oferă o perspectivă nouă asupra valorilor umane și curajului, contrastând puternic cu lumea sa anterioară, dominată de superficialitate și trădare.
Atacul de la Cohalm și rănile suferite în luptă îl readuc pe Gheorghidiu în București, unde se confruntă cu o nouă realitate: familia care îl întâmpină cu o afecțiune pe care el o percepe drept forțată și superficială. Revenirea sa acasă, la Ela, este punctul culminant al transformării sale interioare. Observând detașat cât de puțin îl afectează relația lor, Ștefan decide să se despartă definitiv de soția sa, lăsându-i toate bunurile materiale ca un gest final de eliberare de trecut.
Această ultimă fază a călătoriei sale evidențiază deziluzia și distanțarea de valorile materiale și relațiile toxice care i-au dominat viața până la izbucnirea războiului. Prin gestul său de renunțare, Gheorghidiu nu doar că se eliberează de greutatea materială, dar marchează și o ruptură simbolică de trecut, pășind spre un viitor necunoscut, dar liber de constrângerile și durerile care l-au definit până atunci.
În „Întâia noapte de război”, trăim alături de Gheorghidiu un parcurs inițiatic, în care războiul devine catalizatorul unei transformări profunde, forțându-l să se reevalueze și să-și redefinească valorile și aspirațiile. Romanul se încheie pe o notă de introspecție și renunțare, lăsând în urmă eșecurile și dezamăgirile pentru a îmbrățișa incertitudinea și libertatea unui nou început.
Citește și: Relația dintre Ștefan Gheorghidiu și Ela
Rezumat pe capitole
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război – rezumat pe capitole
Cartea întâi
Capitolul „La Piatra Craiului, în munte”
Narațiunea primului capitol are loc în primăvara anului 1916, în timpul pregătirilor pentru război, cu țara pregătită pentru intrarea în Primul Război Mondial.
Stefan Gheorghidiu, tânăr locotenent în rezervă, participă la pregătirile de război pe Valea Prahovei și în Dâmbovicioara.
Într-o seară, la masa regimentului, începe o discuție despre căsătorie și despre relația dintre soți.
Discuția se aprinde de la un caz judiciar în care un bărbat este achitat chiar dacă și-a ucis soția care îl înșela.
Căpitanul Dimiu își exprimă opinia cu claritate: „O soție ar trebui să fie soție și casa, casa. Dacă are alte interese, ar trebui să rămână necăsătorită.” Însă, Căpitanul Corabu crede că divorțul este soluția în astfel de situații.
Fiind martor la această discuție infantilă, Gheorghidiu izbucnește și le cere celorlalți să nu vorbească despre dragoste, deoarece nu au expertiză în acest domeniu.
Comentariul său, cel mai interesant, „O mare dragoste este mai mult un proces de autosugestie”, reflectă exact gândurile lui Gheorghidiu. El este hotărât să dezerteze dacă nu i se va acorda o permisiune de două zile.
Capitolul „Diagonalele unui testament”
Acest capitol se deschide cu reminiscențele lui Gheorghidiu despre povestea sa de dragoste. În fraza de început a capitolului, spune: „Eram căsătorit de doi ani și jumătate cu o colegă de la universitate și suspectam că mă înșeală”.
Aceasta era, de fapt, una dintre cele mai atrăgătoare studente. Toată povestea a fost alimentată de mândria pe care o simțea el, știind că ea îl iubește.
Ei, deși erau săraci, trăiau o poveste de dragoste frumoasă, până când Ștefan a primit o moștenire de la unchiul său, Tache.
El încearcă să se implice în diverse afaceri, alături de unchiul său Nae Gheorghidiu și Lumânăraru. Însă, realizează că acest gen de activitate nu se potrivește cu personalitatea sa și se retrage.
Capitolul „E tot filozofie”
Capitolul își face debutul prezentând momente idilice dintre cei doi soți, în care încă se iubeau, se distrau împreună și aveau discuții filosofice.
Într-o după-amiază, în timp ce se plimbau, se întâlnesc cu verișoara lui Stefan, Anișoara. Din acest moment, lucrurile încep să se schimbe.
Ela își petrece tot mai mult timp în prezența Anișoarei, devine tot mai interesată de modă și de viața socială, o schimbare la care Stefan nu era pregătit.
Un episod dramatic este acela al excursiei de la Odobești, în care Stefan este cuprins de gelozie datorită comportamentului soției sale. Aici are loc prima fisură emoțională între cei doi, cauzată de apropierea Elei de domnul G.
Capitolul „Asta-i rochia albastră”
În acest capitol începe o serie de jocuri amoroase între personaje. Stefan începe să flirteze cu o altă femeie, lucru care o determină pe Ela să refuze să meargă acasă cu el.
Din frustrare, el aduce acasă o femeie atrăgătoare, ceea ce o înfurie pe Ela și o determină să plece.
După un timp, își dă seama cât de mult îi lipsește Ela și în cele din urmă o reîntâlnește. În a doua lor întâlnire, el este copleșit de cât de frumoasă este ea în rochia pe care o poartă.
Ei se împacă după o lună și își petrec vara la Constanța, dar se întorc în București unde au o altă ceartă deoarece Ela nu vrea să aibă un copil.
Capitolul „Între oglinzi paralele”
În februarie, Stefan se întoarce neașteptat de la Azuga, unde era plecat în misiune, și nu o găsește pe Ela acasă. Când ea se întoarce dimineața, el o alungă și îi propune divorțul, lucru pe care ea îl acceptă.
Cu toate acestea, după un timp, dorul de ea îl determină să o caute prin oraș, doar pentru a o vedea. Când ea este bolnavă, el îi trimite un bilet și cărți în încercarea de a se apropia de ea.
După un timp, el găsește un bilet de la Anișoara care explică absența Elei în seara în care a decis să divorțeze, dar nu este sigur dacă este adevărat sau nu. După două săptămâni, Ela se mută în Câmpul-Lung, mai aproape de locul unde se află Stefan.
Capitolul „Ultima noapte de dragoste”
Ela îl cheamă pe Stefan într-o scrisoare urgentă la Câmpul-Lung. După mai multe încercări, Stefan reușește să obțină permisiunea să plece de la căpitanul Dimiu, chiar dacă războiul era iminent. Când ajunge la Câmpul-Lung, cei doi își petrec ultima lor noapte de dragoste.
După aceea, Ela încearcă să-i propună lui Stefan să-i lase niște bani și să-și facă testamentul, dar el o refuză, ceea ce duce la o discuție dureroasă.
În timp ce pleacă pentru a se liniști, el se întâlnește cu un locotenent-colonel care vrea să-l ducă înapoi la regiment.
Călătoria este plină de tulburări emoționale și pe drum se vorbește chiar despre Grigoriade, presupusul amant al Elei, care se află în Câmpul-Lung. În momentul în care ajunge la regiment, deja este dat ordinul de pregătire pentru război.
Cartea a doua
Capitolul „Intaia noapte de război”
În acest capitol este evocată imaginea terifiantă a războiului. Dezorganizarea armatei, contradicțiile între ordine și teama ofițerilor crează un tablou sumbru.
Povestea se desfășoară în mijlocul tacticilor de război eșuate, descriind frigul, groaza, foamea și frica lui Stefan. Există și momente de umor, când soldații greșesc confundând propriii camarazi cu prizonieri.
Capitolul „Fata cu obraz verde, la Vulcan”
A treia zi, în Vulcan, Stefan este trimis să facă dreptate după ce niște săteni acuză țiganii că le-au furat din curți.
Între țigani, el observă o fată de 16 ani pe care, după amenințări, decide să o ia cu el pentru a fi judecată. Însă, auzind focuri de armă, este nevoit să plece și să o elibereze.
Capitolul „Intamplari pe Valea Oltului”
Înaintând pe Valea Oltului, Stefan observă tactica inamicului. Într-o zi, șefii sunt anunțați că există două surori, Maria și Ana Manciulea, care sunt spioane și trimit informații inamicului. Maria este decorată cu „Virtutea Militară” pentru că a condus armata română peste Olt, unde a învins inamicul.
Capitolul „Post inaintat la Cohalm”
La Cohalm, un oraș la vreo 10 km de Olt, războiul devine din ce în ce mai aspru.
Oamenii nu mai au poftă de mâncare, pe fețele lor se vede groaza.
Românii ajung să fie jefuiți de unguri. Gheorghidiu este trimis să rezolve problema.
Capitolul „Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu”
Acest capitol cuprinde scene apocaliptice, încărcate de violență și groază.
Un soldat, Marin Tuchei, repetă faptul că „Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu”, văzând cum proiectilele zboară pe lângă ei, iar soldații nefericiți sunt loviți.
Capitolul „Wer Konn Romanien Retent?”
Acest capitol descrie sfârșitul marșului epuizant pentru Gheorghidiu.
Încercările sale de a aplica tactici de război eșuează, iar el și oamenii săi sunt prinși în capcană, Gheorghidiu fiind rănit la mână.
În timp ce așteaptă să fie dus la trenul sanitar, discută cu un soldat german.
Capitolul „Comunicat apocrif”
Rănit și spitalizat, Gheorghidiu se întoarce la București. Ela i se pare o străină și îi propune să se despartă.
Își dă seama că oricând ar putea găsi o altă femeie la fel. I-a dăruit Elei totul, casele de la Constanța, banii și „tot trecutul”, inclusiv obiecte personale și amintiri.
Lasă un răspuns