„Junimea” a fost cea mai importantă grupare literară din secolul al XIX-lea, înființată la Iași în 1863 de cinci tineri reveniți de la studii în străinătate: Titu Maiorescu, P. P. Carp, Th. Rosetti, Iacob Negruzzi și Vasile Pogor.
Obiectivul lor era crearea unei viziuni de ansamblu asupra fenomenului cultural românesc, integrând cunoștințele asimilate și promovând respectul pentru adevărul istoric și simplificarea.
Titu Maiorescu, critic literar și estetician, a fost figura centrală a mișcării, promovând spiritul critic, respectul pentru adevărul istoric și cultivarea simplității.
A avut o contribuție majoră la dezvoltarea criticii literare prin scrierile sale, unde subliniază esența adevăratei poezii și distinge între artă și știință.
De asemenea, Maiorescu a avut o abordare critică asupra operelor lui I. L. Caragiale, recunoscând valoarea lor în literatură.
În 1867, sub direcția lui Iacob Negruzzi, a fost lansată revista „Convorbiri literare”. Revista a fost platforma unde mari scriitori precum Mihai Eminescu, Ion Creangă și alții și-au publicat lucrările, promovând idei inovative precum introducerea alfabetului latin sau folosirea ortografiei fonetice.
Junimea a promovat orientarea literaturii spre specificul național și autonomia artei, opunându-se „formelor fără fond”, adică adoptării acritic a modelului occidental în cultura românească.
Acest spirit critic a fost cultivat și promovat în special de Titu Maiorescu, care a contribuit semnificativ la formarea și direcția literaturii românești din acea perioadă.
Existența „Junimii” a trecut prin trei etape principale:
- Etapa ieșeană (1863-1874) – axată pe polemică și definirea principiilor junimismului.
- Etapa de consolidare (1874-1885) – reprezentanții direcției noi în literatura română, precum Eminescu și Creangă, devin proeminenți.
- Etapa bucureșteană, începând din 1885 – marcată de cercetări universitare și mutarea activității „Junimii” la București.
Prin contribuțiile sale, „Junimea” a avut un impact profund asupra dezvoltării culturii și literaturii românești în secolul al XIX-lea.