Niculae Moromete este prezentat în romanul „Moromeții” ca fiind unul dintre personajele de plan secundar, având un rol masculin distinct și individualizat în cadrul narațiunii.
Într-o interpretare mai profundă, acesta poate fi considerat un fel de proiecție sau alter-ego al autorului însuși.
Ca cel mai mic membru al familiei Moromete, Niculae ocupă poziția de mezin, fiind ultimul născut dintre cei trei copii ai cuplului Ilie și Catrina Moromete.
Din punct de vedere familial, el are cinci frați, anume Paraschiv, Nilă și Achim, care sunt frați vitregi proveniți dintr-o căsătorie anterioară a tatălui său, și Tita și Ilinca, două surori născute din mariajul tatălui său cu mama lui Niculae.
Caracterizare directă
În ceea ce privește caracterizarea lui Niculae, aceasta este realizată în mod direct, prin intermediul naratorului, al interacțiunilor cu alte personaje, dar și prin momente de autocaracterizare.
La începutul romanului, Niculae este descris ca fiind adesea subiectul glumelor și al ironiilor fraților săi mai mari, care nu ezită să-l terorizeze.
Un moment emblematic în acest sens este descris când Achim, observând reticența lui Niculae față de mâncare, îi adresează cuvintele:
„Dacă mănânci, mi-ești ca un frate, Niculae […] dacă nu mănânci, mi-ești ca doi.”.
Această situație ilustrează presiunile și provocările cu care se confruntă Niculae în dinamica familiei, forțându-l să adopte comportamente care nu îi sunt naturale, cum ar fi lupta și confruntarea fizică.
Pe măsură ce personajul se maturizează, Niculae începe să se delimiteze de viața tradițională a satului și de îndatoririle asociate cu aceasta, exprimându-și neplăcerea față de grijirea oilor, o activitate pe care o consideră nepotrivită pentru el.
Conflictul său intern și nefericirea derivă din această discordie între natura sa intelectuală și circumstanțele de viață impuse de contextul său familial și social.
Tatăl său, Ilie, percepe această neînclinație a lui Niculae spre muncile câmpului ca pe o formă de lene, deși, în final, începe să înțeleagă motivele profunde ale atitudinii fiului său, deși realizarea acestui fapt vine prea târziu.
În drumul său spre maturitate, Niculae își afirmă independența și curajul de a-și urma propriile convingeri, exprimându-se prin prisma unui idealism tânăr și al unei înclinații spre ideologia socialistă, pe care o vede ca pe „o nouă religie a binelui și a răului”.
Această evoluție a personajului marchează tranziția sa de la rolul de victimă a circumstanțelor la cel de actor conștient și implicat în propria viață și în societate.
Caracterizare indirectă
În cadrul romanului „Moromeții”, caracterizarea indirectă contribuie semnificativ la conturarea complexității personajelor, inclusiv a lui Niculae Moromete.
Această metodă de caracterizare scoate în evidență trăsăturile lui Niculae printr-o serie de elemente narative cum ar fi acțiunile, vorbele și gândurile personajului, precum și dinamica relațiilor acestuia cu alte personaje.
O particularitate a construcției personajului Niculae este antiteza pe care o formează cu tatăl său, Ilie. În timp ce Ilie simbolizează atașamentul față de tradiții, Niculae reprezintă noul, dorința de evoluție și aspirația spre autodefinire și independență.
Observăm capacitatea lui Niculae de a empatiza și de a analiza profund natura umană, aspecte relevate prin dorința sa de a înțelege pe deplin personalitatea tatălui pentru a putea apela la argumente solide în discuțiile cu acesta, nu doar la simpli plângeri sau rugăminți.
Pasajul „Tatăl său era un om care gândea și gândirea lui era limpede, n-avea nevoie să se înghesuie în ea. Nu cu rugăminți putea să-l facă să-l dea la școală, ci cu argumente” ilustrează această latură analitică și strategică a lui Niculae.
De asemenea, Niculae manifestă o sete de cunoaștere și o revoltă față de îndatoririle tradiționale ale vieții la țară care îi stânjenesc parcursul educațional.
Este un personaj care nu acceptă pasiv realitatea impusă, ci luptă pentru idealurile sale, evidențiat prin perseverența sa de a excela la școală chiar și în condiții adverse și de a-și continua studiile, ajungând inginer horticol, chiar dacă aspirațiile sale politice nu se materializează.
Portretul fizic
Portretul fizic al lui Niculae subliniază contrastul între aspirațiile sale intelectuale și condițiile materiale modeste în care trăiește.
Descrierile fizice îl prezintă ca pe un tânăr marcat de efortul fizic și de condițiile dure de viață, cu „picioarele goale […] pline de zgârieturi cu urme de sânge închegat cu praf” și „obrajii negri-galbeni de friguri”.
Acest portret fizic nu doar că subliniază inocența și vulnerabilitatea lui Niculae, dar și contrastul puternic între lumea interioară bogată și aspirațiile sale, față de realitatea exterioară aspră și limitativă în care se află.
Prin aceste caracterizări directe și indirecte, precum și prin descrierea fizică detaliată, Niculae Moromete este prezentat ca o figură complexă, a cărei luptă interioară reflectă tensiunea dintre dorința de autodepășire intelectuală și constrângerile impuse de contextul socio-economic și familial.
Aceste elemente de caracterizare contribuie la înțelegerea profunzimii și a dinamicii personajului în cadrul narațiunii romanului „Moromeții”.
Portretul moral
Niculae Moromete iese în evidență în peisajul familial din „Moromeții” prin pasiunea sa pentru educație și lectură, precum și prin hotărârea de a urma calea studiului, indiferent de obstacole.
Deși întâmpină rezistență din partea tatălui său, care inițial îi interzice continuarea studiilor – un regret pe care Ilie Moromete îl va simți mai târziu – Niculae nu se lasă influențat și își trasează propriul drum, demonstrând astfel nu doar perseverența, ci și maturitatea și generozitatea sa.
Aceste calități sunt ilustrate când, devenit adult, Niculae alege educația în defavoarea pământului, pe care îl lasă surorilor sale, Tita și Ilinca.
Dorința sa arzătoare pentru învățătură este evidențiată când, deși bolnav, participă la serbarea școlară și câștigă premiul întâi, spre surprinderea tatălui său.
Moromete nu se așteaptă nici măcar ca Niculae să treacă clasa.
Acest moment este unul de cotitură, arătându-i tatălui și cititorului deopotrivă dedicația lui Niculae față de educație.
În ciuda dorinței inițiale de a se implica în politică, Niculae se reorientează profesional după ce întâmpină opoziție și devine inginer horticol, marcând o altă etapă importantă în dezvoltarea sa personală și profesională.
Căsătoria cu Mărioara și distanțarea de tatăl său subliniază independența lui Niculae, însă moartea tatălui îi aduce regretul neîmpăcării.
Niculae regretă că nu-l căutase, iar vina îl bântuie pentru tot restul vieții.
Citește și:
Lasă un răspuns