Verbele auxiliare
Verbele auxiliare, numite și verbe ajutătoare, au rolul de a contribui la construirea modurilor verbale, a timpurilor compuse și a diatezei pasive în limba română.
Acestea includ verbele „a fi,” „a avea,” și „a vrea” (sau „a voi”).
UTILIZAREA VERBELOR AUXILIARE PENTRU CREAREA MODURILOR VERBALE, A TIMPURILOR COMPUSE ȘI A DIATEZEI PASIVE
| A avea | A fi | A vrea |
|---|---|---|
| perfect compus (modul indicativ) | viitor anterior (indicativ) | viitor |
| viitor (modul indicativ) | perfect (conjunctiv) | viitor anterior |
| prezent (modul condițional-optativ) | perfect (condițional optativ) | |
| perfect (modul condițional-optativ) | perfect (infinitiv) | |
| timpurile și modurile diatezei pasive | ||
| conjunctiv (prezent) | ||
| conjunctiv (perfect) | ||
| condițional-optativ | ||
| imperativ | ||
| infinitiv (prezent) | ||
| infinitiv (perfect) |
Verbele copulative
Verbele copulative sunt verbe care contribuie la formarea predicatului nominal, alături de o altă parte de vorbire care îndeplinește funcția de nume predicativ.
Ele acționează ca instrumente gramaticale, stabilind conexiunea între predicatul nominal și subiect și exprimând diferite categorii gramaticale, precum mod, timp, diateză, persoană și număr.
Verbul cel mai comun folosit ca verb copulativ este „a fi.”
Cu toate acestea, există și alte verbe copulative, cum ar fi:
- „a deveni,”
- „a ieși,”
- „a rămâne,”
- „a ajunge,”
- „a se face,”
- „a părea,”
- „a însemna,”
- „a se naște,”
- „a se chema,”
- „a se numi.”
Cu excepția lui „a deveni,” care are doar rolul de verb copulativ, celelalte verbe pot funcționa atât ca verbe copulative, cât și ca verbe predicative, în funcție de context.
Spre exemplu:
- S-a născut într-o zi norocoasă. (aici, „s-a născut” este un verb predicativ)
- Niciun om nu se naște expert. (aici, „se naște” este un verb copulativ)
- Va rămâne la serviciu până târziu. (aici, „va rămâne” este un verb predicativ)
- Au rămas împreună până la bătrânețe. (aici, „au rămas” este un verb copulativ)
Există situații în care verbul copulativ poate fi omit în construcții gramaticale, iar în acele situații, înțelesul poate fi clar din context:
- Nicio regulă, nicio instituție, totul pare să se petreacă la întâmplare în aceste locuri. (aici, „pare” este subînțeles ca verb copulativ)