Substantivul la cazul genitiv

În limba română, substantivul poate fi însoțit de diferite cazuri, printre care se numără și cazul genitiv.

Cazul genitiv

Cazul genitiv este unul dintre cazurile gramaticale ale substantivului și este folosit pentru a exprima posesia, originea sau apartenența.

Substantivele aflate la cazul genitiv se folosesc, în primul rând, pentru a determina alte substantive.

Ele pot avea diverse funcții sintactice, dintre care cele mai comune sunt:

• Atribut substantival (genitival, prepozițional, apozițional)
• Nume predicativ
• Diverse tipuri de complemente circumstanțiale (de timp, loc, mod, scop)
• Complement indirect.

Aceste substantive pot apărea sub formă articulată sau nearticulată.

Articolul Posesiv la Genitiv

Un aspect important al cazului genitiv este articolul posesiv. Deși este marca specifică a genitivului, nu este întotdeauna exprimat în mod explicit.

Astfel, întrebările specifice pentru identificarea genitivului includ deseori acest articol, chiar dacă nu apare în propoziție.

• Exemplu: „Mingea băiatului este roșie.” Se identifică genitivul prin întrebarea „A cui minge?”

Forme Specifice la Cazul Genitiv

Întrebări pentru identificare

• al cui?
• a cui?
• ai cui?
• ale cui?

Forme articulate

• Masculin singular: omului, fratelui, codrului, fiului
• Masculin plural: oamenilor, fraților, codrilor, fiilor
• Neutru singular: dealului, teatrului, fluviului, numelui
• Neutru plural: dealurilor, teatrelor, fluviilor, numelor
• Feminin singular: casei, basmalei, zilei, vulpii
• Feminin plural: caselor, basmalelor, zilelor, vulpilor

Forme nearticulate

• Masculin singular: unui om, frate, codru, fiu
• Masculin plural: unor oameni, frați, codri, fii
• Neutru singular: unui deal, teatru, fluviu, pai
• Neutru plural: unor dealuri, teatre, fluvii, paie
• Feminin singular: unei case, basmale, zile, vulpi
• Feminin plural: unor case, basmale, zile, vulpi

Funcții sintactice la cazul genitiv

O privire detaliată asupra funcțiilor sintactice ale cazului genitiv, cu exemple și întrebări specifice pentru identificare.

1. Atribut substantival genitival
   • Întrebări de identificare: al cui? a cui? ai cui? ale cui?
   • Detalii: Nu necesită prepoziții. Poate fi însoțit sau nu de articol posesiv.
   • Exemple:
     • Aceste cărți ale fraților mei sunt noi. (Ale cui cărți?)
     • Mașina Cristinei este frumoasă. (A cui mașină?)
2. Atribut substantival prepozițional
   • Întrebări: care? ce fel de?
   • Detalii: Acompaniat de prepoziții sau locuțiuni.
   • Exemplu: Hainele din mijlocul casei trebuie aruncate.
3. Atribut substantival apozițional
   • Întrebare: care?
   • Exemplu: Cartea fratelui meu, a lui Mihai, este ruptă. (A cui este?)
4. Nume predicativ
   • Întrebări: al cui este? a cui este? ai cui sunt? ale cui sunt? și altele.
   • Detalii: Se asociază cu verbe copulative.
   • Exemplu: Cărțile sunt ale lui Mihai. (Ale cui sunt?)
5. Complement indirect
   • Întrebări: împotriva cui? contra cui? asupra cui?
   • Exemplu: Ei au acționat contra legii.
6. Complement circumstanțial de timp
   • Întrebare: când?
   • Exemplu: În cursul dimineții mergem la munte.
7. Complement circumstanțial de loc
   • Întrebări: unde? de unde? și altele.
   • Exemplu: Mașina este parcată în fața casei.
8. Complement circumstanțial de mod
   • Întrebări: cum? în ce fel? și altele.
   • Exemplu: Băiatul înota contra curentului râului.
9. Complement circumstanțial de scop
   • Întrebări: cu ce scop? în ce scop?
   • Exemplu: Elevul se pregătește zilnic în vederea reușitei la examen.
10. Complement Circumstanțial de Cauză
    • Întrebări de identificare: Din ce cauză? Din ce pricină?
    • Detalii: Caracterizat de locuțiunile prepoziționale „din cauza” și „din pricina”.
    • Exemplu: Copilul plânge din cauza frigului. (Din ce cauză plânge?)
11. Complement Circumstanțial Condițional
    • Întrebări de identificare: Cu ce condiție?
    • Detalii: Se manifestă prin prezența locuțiunii prepoziționale „în locul”.
    • Exemplu: Vom merge la cinema în locul unei plimbări. (Cu ce condiție mergem la cinema?)
12. Complement Circumstanțial Cumulativ
    • Întrebări de identificare: În afara cui?
    • Detalii: Este introdus prin locuțiunea prepozițională „în afara”.
    • Exemplu: Pe lângă sport, se ocupă și în afara studiilor. (În afara a ce se ocupă?)
13. Complement Circumstanțial de Excepție
    • Întrebări de identificare: Cu ce excepție?
    • Detalii: Asociat cu locuțiunile prepoziționale „în afara” și „cu excepția”.
    • Exemplu: Mănânc orice, cu excepția brânzei. (Cu ce excepție?)
14. Complement Circumstanțial de Relație
    • Întrebări de identificare: În ce privință? Din ce punct de vedere?
    • Detalii: Utilizează prepozițiile și locuțiunile precum „asupra”, „din partea”, „din punctul de vedere”.
    • Exemplu: Mă gândesc asupra viitorului. (În ce privință te gândești?)
15. Complement Circumstanțial Instrumental
    • Întrebări de identificare: Cu ajutorul cui? Prin intermediul cui? Prin mijlocirea cui?
    • Detalii: Precedat de locuțiuni precum „cu ajutorul”, „prin mijlocirea”.
    • Exemplu: A deschis ușa cu ajutorul unei chei. (Cu ajutorul a ce?)
16. Complement Circumstanțial Opozițional
    • Întrebări de identificare: În locul cui?
    • Detalii: Caracterizat prin locuțiunea prepozițională „în locul”.
    • Exemplu: Joacă portar în locul lui Andrei. (În locul cui joacă?)
17. Complement Circumstanțial Concesiv
    • Întrebări de identificare: În ciuda cărui fapt?
    • Detalii: Apare însoțit de locuțiuni precum „împotriva”, „în ciuda”.
    • Exemplu: A reușit în ciuda tuturor dificultăților. (În ciuda a ce?)

Astfel, prin intermediul întrebărilor specifice și a exemplificării, se poate identifica mai ușor natura și funcția fiecărui tip de complement circumstanțial în cadrul propozițiilor.

Etichete: substantiv, cazul genitiv, gramatică, limba română, posesie, origine, apartenență, exprimare, forme, exemple.