Genul literar
Genul literar reprezintă o clasificare esențială în studiul literaturii, grupând opere literare care împărtășesc similarități în ceea ce privește structura conținutului lor, utilizarea unor procedee estetice similare, precum și modalități comune în compoziție pentru exprimarea sentimentelor, stărilor sufletești, sau în construirea intrigilor și procedeelor artistice.
Există trei genuri literare principale:
- Genul epic: Centrat pe povestire și narare, prezentând evenimente și personaje într-un cadru de timp și spațiu bine definit.
- Genul liric: Acesta se concentrează pe exprimarea emoțiilor, sentimentelor și stărilor interioare.
- Genul dramatic: Bazat pe dialog și acțiune, destinat interpretării pe scenă.
Specia literară
Specia literară, pe de altă parte, este o subcategorie a genului literar.
Aceasta se definește prin trăsături specifice, care pot fi de natură tematică, structurală sau stilistică, și se încadrează în cadrul unui gen literar particular.
Speciile literare pot fi structurate fie în proză, fie în versuri.
Genul epic
În cadrul genului epic, transmiterea gândurilor și ideilor autorului se face în mod indirect, prin intermediul personajelor și acțiunii.
Modurile principale de expunere includ narațiunea, dialogul și descrierea.
Elementele precum spațiul și timpul sunt esențiale, iar prezența naratorului (care reprezintă vocea autorului) este un aspect central.
Specii ale genului epic în proză:
Anecdotă: O povestire scurtă și amuzantă care prezintă un eveniment sau o situație neașteptată, adesea bazată pe experiențe reale.
Autobiografie: O relatare a vieții unei persoane scrisă de acea persoană, punând accent pe experiențele personale și dezvoltarea sa.
Basmul (cult sau popular): O povestire fictivă, adesea destinată copiilor, care conține elemente fantastice și morale. Basmul cult este scris de autori consacrați, în timp ce basmul popular este transmis din generație în generație.
Biografie: O descriere detaliată a vieții unei persoane, scrisă de altcineva, acoperind evenimentele majore, realizările și influențele sale.
Jurnal: Înregistrări cronologice ale gândurilor, sentimentelor și evenimentelor din viața unei persoane, adesea scrise în particularitate.
Memorii: O formă autobiografică concentrată pe evenimente sau perioade specifice din viața autorului, mai degrabă decât pe o relatare completă a vieții sale.
Mit: O povestire sacrală sau tradițională care explică originile și valorile unei culturi, adesea implicând zei și eroi.
Nuvelă: O narațiune fictivă, mai scurtă decât un roman, dar mai detaliată decât o povestire, centrată pe un singur conflict major.
Parabolă: O povestire scurtă cu caracter simbolic, destinată să transmită o lecție morală sau spirituală.
Povestire: O narațiune concisă concentrată pe un eveniment sau o situație specifică.
Roman: O operă extinsă care prezintă un cadru complex de personaje, intrigi și teme, oferind o imagine detaliată a societății.
Schiță: O descriere sau narațiune scurtă, adesea amuzantă, care prezintă o scenă sau un personaj particular.
Specii ale genului epic în versuri:
Baladă: Un poem narativ care relatează evenimente istorice sau legendare, adesea cu un ton melancolic sau eroic.
Epopee: Un poem lung care povestește fapte și aventuri eroice ale unor personaje istorice sau mitologice.
Fabulă: Un poem scurt, adesea alegoric, în care animalele vorbesc și acționează ca oamenii, destinat să transmită o lecție morală.
Poem: O operă în versuri care exprimă emoții, sentimente sau idei complexe, variind în lungime și stil.
Exemple de specii literare pentru genul epic
Basmul cult:
Nuvelă:
- Nuvelă istorică: „Alexandru Lăpușneanul” – Costache Negruzzi
- Nuvelă psihologică: „Moara cu noroc” – Ioan Slavici
- Nuvelă fantastică: „La Hanul lui Mânjoală” – Ion Luca Caragiale
Romanul Interbelic: (Perioada dintre cele două războaie mondiale)
- „Ion” – Liviu Rebreanu (1920)
- „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” – Camil Petrescu (1930)
- „Patul lui Procust” – Camil Petrescu (1933)
- „Baltagul” – Mihail Sadoveanu (1930)
- „Maitreyi” – Mircea Eliade (1933)
- „Enigma Otiliei” – George Călinescu (1938)
Romanul Postbelic:
- „Moromeții” – Marin Preda (Vol I – 1955, Vol II – 1967)
- „Cel mai iubit dintre pământeni” – Marin Preda (1980)
- „Zmeura de câmpie” – Mircea Nedelciu (1984)
Alte tipologii de romane:
Roman social: „Ion” – Liviu Rebreanu
Roman Balzacian: „Enigma Otiliei” – George Călinescu
Roman psihologic: „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” – Camil Petrescu
Roman al experienței: „Maitreyi” – Mircea Eliade
Roman mitic: „Baltagul” – Mihail Sadoveanu
Roman de familie: „Moromeții” – Marin Preda
Metaroman: „Zmeura de câmpie” – Mircea Nedelciu
Genul dramatic
Genul dramatic reunește operele literare concepute special pentru a fi jucate pe scenă.
Acestea se caracterizează prin delimitări clare ale timpului și spațiului în care se desfășoară acțiunea.
Elementul central al operei dramatice îl constituie comunicarea dintre personaje, realizată prin dialog și monolog.
Deși autorul nu intervine direct în narativă, direcționarea acțiunii și atmosferei se realizează prin intermediul indicațiilor scenice.
Specii Principale ale Genului Dramatic:
- Tragedia: O formă de teatru care prezintă conflicte profunde și inevitabile, adesea legate de destin sau de lupta dintre voința umană și forțele exterioare, și se încheie de obicei cu moartea sau prăbușirea protagonistului.
- Comedia: O formă de teatru destinată să amuze și să distreze, prezentând situații umoristice, conflicte comice și personaje exagerate, cu un final adesea fericit sau reconfortant.
- Drama: O formă de teatru care prezintă situații din viața reală, conflicte emoționale sau sociale, și poate avea atât elemente tragice, cât și comice, fără a se limita la un singur registru. Drama explorează complexitatea naturii umane și a relațiilor dintre oameni.
Exemple de specii literare pentru genul dramatic:
- Comedia: „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale.
- Drama Interbelică:
- „Jocul ielelor” și „Suflete tari” de Camil Petrescu.
- „Meșterul Manole” de Lucian Blaga.
- Drama Postbelică: „Iona” de Marin Sorescu.
Genul liric
Genul liric se definește prin opera literară în care eul poetic, o reflectare a autorului, transmite sentimente, gânduri și idei.
Acest gen se remarcă prin transfigurarea artistică a realității și recurgerea la tehnici asociative și aluzive.
Astfel, se creează un univers de o intensitate sugestivă, adresându-se în primul rând emoției cititorului.
Speciile literare ale genului liric:
Elegia: Un gen liric care exprimă sentimente de melancolie, tristețe sau regret, de multe ori legate de iubire sau de trecerea timpului.
Epigrama: Un poem scurt, spirituos și adesea satiric, care se încheie cu o poantă sau o observație ascuțită.
Epistola: Un poem în formă de scrisoare, adresată unei anumite persoane sau, în sens mai general, publicului.
Oda: Un poem liric închinat unei persoane, unui obiect sau unui concept, exprimând admirație sau venerație.
Pastelul: O compoziție lirică care redă în mod artistic peisaje sau momente din natură, accentuând frumusețea și liniștea acestora.
Meditația: O reflecție poetică asupra unui anumit subiect, de multe ori legată de semnificația existenței sau de marile enigme ale vieții.
Satira: O compoziție literară care critică, ridiculizează sau ironizează viciile și absurditățile societății sau ale unei persoane.
Pamfletul: O lucrare literară mordantă, care atacă și critică în mod virulent anumite vicii sau imperfecțiuni sociale.
Sonetul: Un poem de 14 versuri, cu o structură specifică și anumite scheme de rimă, adesea folosit pentru a exprima sentimente intense.
Rondelul: Un poem liric scurt cu un număr fix de versuri și o repetiție a anumitor rime și linii, având un caracter melodic și uneori jucăuș.
Gazelul: O formă de poezie lirică de origine persană și arabă, adesea cu teme de iubire, natură și filosofie.
Glosa: O formă poetică în care autorul adaugă comentarii sau explicații la un citat sau la un vers specific.
Romanța: Un poem liric-narativ, adesea cu tematică amoroasă sau eroică, în care sentimentul predomina.
Imnul: Un poem sau cântec care exprimă admirație sau laudă pentru o entitate divină, o națiune sau un ideal.
Doina: O formă tradițională de poezie românească, exprimând dorul, iubirea, jalea sau legătura cu natura.
Idila: Un poem scurt care ilustrează în mod idealizat și romanticizat frumusețea vieții rurale sau a unei iubiri naive.
Haiku: O formă japoneză de poezie, compusă din trei linii și un total de 17 silabe, care captează esența unui moment sau a unei observații naturale.
Exemple de specii literare pentru genul dramatic
- Doina: „Doina” de Mihai Eminescu.
- Pastel:
- „Iarna”, „Dimineața”, „Malul Siretului” de Vasile Alecsandri.
- „Călin (file din poveste)”, „Sara pe deal”, „Sub cerul plin de nouri” de Mihai Eminescu.
- Romantism: „Luceafărul” de Mihai Eminescu.
- Meditația:
- „Meditație” de Grigore Alexandrescu.
- „Meditație” de Mihai Eminescu.
- Glosa: „Glossa” de Mihai Eminescu.